Distanta doare

Fizic e imposibil sa se intample fenomenul asta din motive mai mult decat evidente. Si desi nu prea sunt de acord cu lozinci din alea comuniste gen ochii care nu se vad se uita, trebuie sa recunosc ca finalitatea unei relatii la distanta, de orice natura ar fi ea, este uitarea. Prin inlocuirea golului lasat de cineva in suflet cu altcineva. Sunt melancolic in jurul sarbatorilor. Imi aduc aminte de toate persoanele care-mi sunt dragi dar care sunt prea departe pe care sa le strang in brate si sa le spun ca mi-a fost dor de ele. In principiu ne rezumam la un sms pe care-l copiem de pe net, sau pe care il primim de la altcineva si-l dam si noi mai departe schimband semnatura la el, cu texte stilistic vorbind frumoase, dar care sunt doar vorbe goale care suna bine.

Nu stiu despre voi, dar eu am o multime de persoane care-mi sunt dragi in Timisoara, in Zalau sau la Cluj sau pe drumul dintre; in Sibiu sau Alba, in Resita sau Craiova, Bucuresti sau Constanta, in Iasi sau Galati; in Spania sau Italia, Franta sau America. Si daca in cazul lor distanta fizica e a naibii de dureroasa, mai trist e in cazul persoanelor din Severin pe care-i vad de 2 ori in an, cu care am amintiri multe si frumoase pe care as vrea sa le retraiesc intr-un fel sau altul dar distanta dintre noi pe care am lasat-o sa se adanceasca nu ne mai permite asta. Si ma gandesc la Vlad ze Olteanu, ma gandesc la Gabu si la Pisoi care s-au casatori (more or less).

Cred ca singurul meu regret real pe lume asta e ca nu poti retrai la comanda trecutul. Zau ar fi frumos sa poti atunci cand esti trist sa apesi pe un buton la telecomanda vietii si sa retraiesti un anumit moment din viata in care ai fost cu adevarat fericit. Partea proasta a distantei odata acomodata calduros intre tine si o persoane ca nu mai poate fi cum a fost odata. Oricat ai incerca sa recreezi conditiile unei relatii anterioare nu mai ai acelasi feeling. Sigur, fuck negativismul, poti oricand evolua si sa ai o noua relatie cu noi sentimente si trairi care sa te satisfaca la fel de mult, dar nu sunt 2 moment la fel cum nu sunt 2 poze identice sau 2 fulgi de zapada identici. Aia cu lozinci mai inspirate gen carpe diem sau traieste fiecare moment ca si cum as fi ultimul au avut mai multa dreptate decat aia cu ochii. Pentru ca un moment odata trecut e greu sa-l retraiesti sau sa-l recreezi si de asta e bine sa te bucuri de fiecare moment. Daca nu faci asta, melancolia te va prinde din urma si vei ajunge sa reflectezi la fel de pesimist ca mine la situatia asta.

Motivul pentru care sunt asa de pesimist in momentul asta e pentru ca as vrea sa ninga cu Andrewlai in preajma tuturor persoanelor cu care as vrea sa-mi petrec sarbatorile si din motive independente de vointa mea si a lor nu pot face asta. Cred ca nici daca ar conspira universul si i-as strange pe toti la un loc in preajma sarbatorilor n-as reusi sa fac ceea ce-mi propun.  Sunt persoane diferite, cu viziuni diferite si obiceiuri diferite. Iar langa fiecare din ei sunt si eu o persoana diferita. Sa-i strang pe toti la un loc n-ar fi o idee foarte buna, dar sa am o sarbatoare a mea si a lor cu fiecare din ei ar fi mai mult dect pot cere unui Dumnezeu al meu sau al lor.

Craciun Fericit dragilor, acolo unde sunteti. O parte din mine e acolo cu voi.