Nu stiu.

Nu,nu,nu! Da,nu (ma) inteleg. Nu stiu, desi pricep. Hai, da vina pe mine! Asa o sa devin vinovata. Vinovata de tot ce n-am habar. Gresesc? Tu spune. Ce pot sa fac? Stiiiiu! Acum, sterg si inlocuiesc realitatea. Nu ma ascund, sunt aici cu vise,masti si efecte de cuvinte. Stop! Incep sa dau prioritate sentimentelor pozitive, asta ca sa pastrez un echilibru intre viitorul zambaret si trecutul mut. M-am gandit, oare ce rabdare ma poate tine pe loc ? Fericire,cum ? Semnele de intrebare sunt doar ceva despre suflet si nimic mai mult. Si care sunt lucrurile care conteaza,de fapt ? Sentimentele? Cred ca devii un fel de personaj superficial cand nu reusesti sa distingi paleta de vibratii din jurul tau.