Good things happen to those who wait

Multumita tie am rabdare. Sunt un om rabdator.

Da e adevarat. E ciudat sa ma citesc scriind asta. Dar nu pot sa nu recunosc ceea ce e adevarat. Prostuta de tine a facut din mine un om rabdator, si asta fara sa-ti strici french-ul sau sa fii constienta de asta. Dar s-o luam usor…

Am fost mereu un om nerabdator si curios. Am vrut mereu un lucru ATUNCI si atunci l-am avut. Cand l-am vrut. De-a trebuit sa mint, sa ma umilesc sau sa calc o persoana in picioare pai, asta este am obtinut ce doream si ce-am lasat in spate a fost doar collateral damage. Stii, sunt un berbec al dracu de arogant si de ambitios atunci cand imi pun in cap o treaba. Si ca fapt divers n-am avut niciodata rabdare. Eu vroiam un lucru imediat. Vroiam sa vad rezultatele pe loc la lucruri ce iau timp pentru a produce rezultatele scontate. Ganditi-va cum ar fi daca o gaina n-ar avea rabdare sa stea sa cloceasca ouale. Ar fi cam nasol pentru noi si pentru ele ca galinacee.  Sau cum ar fi daca pruncul ar fi nerabdator si-ar vrea sa iasa din burta mamei cam pe la 5 luni jumatate. Plamanii lui micuti n-ar putea sa-l tina in viata.

Era o vreme cand nu gandeam asa, sau nu ma gandeam la asta. Si vroiam atunci pe loc sa fac din cacat bici. Ce s-a intamplat? I failed. Obtineam ce vroiam, dar cu ce pret. Cu pretul unei prietenii, cu pretul iubirii ei, cu pretul privirii tale cand spuneai o prostie mai mare decat tine pe un ton extraordinar de serios. Cu pretul imbufnarii tale cand iti spuneam ca n-ai dreptate. Cu pretul competetiilor stupide de genul cine a avut cel mai cretin vis. Si pe loc nu realizam ca mandria mea, orgoliul meu, un lucru material sau pur si simplu faptul ca-mi luam o piatra de pe suflet si-ti reprosam o chestie sau iti spuneam ca nu-mi convine una sau cealalta, erau lucruri pentru care nu merita sa pierd niciunul din comorile pe care le-am enumerat mai sus. Plateam un pret prea mare pentru satisfactii de moment.

Dar stop! Cand am pierdut prea mult….muuuult prea mult, mult prea tarziu, cand lucrurile erau intr-o faza ireparabila in unele cazuri…..cand dispretul tau era de nesuportat, am zis ca e mai bine sa ma abtin si sa-mi tin in pula mea gura inchisa. Nu neaparat pentru ca vorbesc prostii, desi o fac, ci pentru ca esti cea mai nesimtita si nepasatoare fiinta pe care a creat-o Dumnezu cel mare si sfant. Si sa fiu al dracu’ daca nu spun asta cu toata admiratia si iubirea din lume. Esti femeia perfecta si aia fatala, esti alpha si omega, bing bangul si apocalipsa in pula mea. Cum zice prietenu’ Spike, esti de coma.

Am invatat asa cum spuneam intr-un post anterior ca o femeie will never outsmart you, she will outsneak you. Well papuse, i’m beating you with your own damn weapons. Sunt mai sneaky decat crezi. Sunt mai rabdator decat un sarpe la panda, care nu se misca cu orele la soare asteptand un soarece sa-i intre in raza de actiune. Si-o sa te musc, o sa te musc de funduletul tau dragut cand o sa te astepti mai putin. Nu stiu daca o fii de la faptul ca am lancezit toata vara fie pe plaja fie pe o banca in parc cu ai mei (my hommies ba, nu parintii, idiotilor), fie pe scaun la calculator jucandu-ma vreo balarie de joc sau pentru ca mi-ai crescut exponential abilitatile cognitive si-am devenit brusc un maestru shaolin si sunt in comuniune cu natura, dar eu si rabdarea suntem prieteni acum.

Cert e ca e din vina ta, sau multumita tie.  Si scopul suprem e acolo undeva sus si eu constuiesc o nenorocita de piramida egipteana, the old fashioned way, pana la el. Cu blocuri imense de piatra trase de sclavi ,incet dar sigur ,tot mai sus. Si sa fiu al naibii daca scopul ala suprem e vreunul egoist sau misogin. Chiar deloc, si nu, nu sunt ironic nici macar un pic. Nope, am invatat sa muncesc pentru lucrurile pe care le cer de la viata. Sa nu astept sa-mi pice para malaiata in gura lui drewfleata.

Cum imi zicea Dribbler cand ii ceream vreo piesa in avampremiera de pe al doilea album VeritaSaga: GOOD THINGS HAPPEN TO THOSE WHO WAIT.

Seeya in the hood papuse.