Elena Udrea

Mi-am pus niste poze pe facebook. Da m-am mutat acolo. Uhuuuuu…fuck Hi5. Am promis ca o sa scriu despre asta si e pe vine pe cuvant, numai ca, am multe pe cap. De obicei perne. Dar sa continuam postul. Dati play si cititi

Hookay si mi-am pus poze pe facebook, dar nu despre asta e vorba. Numai ca in timp ce faceam operatiunea mi-am dat seama de niste chestii. Pe langa melancoliile legate de prieteni pe care le am constant si pe langa gandurile de genul de ce nu mai e cum era odata ce ma napadesc cu o precizie elvetiana si o constanta bizara odata la 2 luni cel putin, mi-am dat seama ca ma invart in cerc ca o musca fara cap. Si asta nu de acum, sau acum 6 luni, sau acum un an. Ci de vreo 7 ani de zile, daca nu mai bine. Ma intorc ca Lassie acasa, de fiecare data.

Si nu pentru ca nu stiu ce vreau, sau pentru ca sunt schimbator. Ba dimpotriva. Stiu foarte bine ceea ce vreau. Si stiu foarte bine unde exact se afla acel lucru. Si pentru ca sistematic dupa o perioada in care incerc sa renunt, incerc altceva nou sau incerc sa merg mai departe si sa fiu in randul lumii, mi-aduc aminte ca de fapt eu sunt nebun, eu sunt un anti-social, un sociopat incurabil care detesta sa fie mediocru si comun. De fiecare data cand dau chix, e pur si simplu pentru ca incerc sa ma schimb, sa fiu in randul lumii. Nu zic, Doamne iarta-ma ca nu e vina mea cand gresesc. Ba este, si-mi pun cenusa in cap. Dar nu e vina mea pentru ca sunt vreun obsedat sau vreun frustrat asa cum zice lumea. Ci pentru ca incerc sa fiu exact inversul si sa fiu si eu om. Dar eu nu sunt om, eu sunt un ciudat si-ar trebui sa incetez sa ma urasc pentru asta. Sa accept ca asa sunt si in loc sa ma schimb trebuie sa invat sa ma controlez, sa accept si sa adaptez ciudatenia mea la conceptiile societatii.

Si de asta ma intorc la tine, de fiecare data. Cu capul plecat, cu coada intre picioare ma intorc la tine. Dupa ce m-am mintit ca nu e asa, ca nu la tine e ceea ce caut si ca nu tu esti ceea ce-mi doresc. Dupa ce, in incercarea mea de a fi om frang inimi, calc oameni in picioare, insel increderea unora sau altora, ma intorc la tine. De fiecare data cand realizez lucrul asta ma intorc la tine. Si uneori sunt atat de confuz incat reusesc sa ma pacalesc pe mine insumi ca nu stiu ceea ce vreau. Dar stiu, stiu exact unde esti si unde vreau sa fiu. Nu sunt schimbator, sunt un ciudat ce are si el limitele lui si uneori oboseste sa incerce, si cand oboseste se reprofileaza. Isi pune in minte ca e gresit ceea ce face, ca o sa inceteze, ca de maine o sa fie altfel, ca nu tu ci ea. Partea proasta e ca tehnica asta uneori reuseste, atat cat sa-mi ia gandul de la tine o perioada. Partea si mai proasta e ca in perioada respectiva ma atasez sau apropii de alte persoane care la randul lor din motivele lor se apropie si se ataseaza si ele de mine. Partea cea mai proasta este ca la fel de repede cum ma atasez, ma si detasez de persoana respectiva. Pentru ca eu sunt Lassie, pentru ca eu ma intorc la tine. Pentru ca eu te vreau pe tine chiar si atunci cand nu sunt constient de lucrul asta.

Si lumea o sa-si dea ochii peste cap, si pe buzele tuturor va fi here we go again. Dar cui ii pasa? Cine poate sa-mi spuna mie exact ceea ce simt, cand nici ei la randul lor nu stiu foarte bine ce simt ei? Cine poate fi atat de sigur de niste lucruri atat de incerte si de subiective. Ce trebuie sa scrie pe diploma ta de facultate ca sa poti fi sigur de lucruri atat de fragile, influentabile si schimbatoare ca sentimentele? Interesant e ca am scris un post de 700 de cuvinte si inca nu i-am gasit un titlu. Si nu cred ca pot defini in vreun fel chestia asta. Si mai interesant e ca n-o sa-si dea seama nimeni despre cine vorbesc. Fiecare va crede ceea ce-l face pe el sa se simta mai bine.

Hai ca i-am gasit totusi un titlu. N-are nicio legatura cu postul si-o sa fie al dracu de amuzant cand o sa ajungeti la paragraful asta. Anyway eu v-am lasat, am de facut niste chestii inainte de strand. E vremea sa-mi fac curant in camera pe trimestrul asta. Bye, and don’t forget. Your heart always knows who you love, your mind just gets in the way of things by ignoring the obvious signs.